Moldova - Basarabia - Romania
Locul unde romanii devin Romani

Concertul formatiei Mondial la Chisinau (sau dorul de tara)
     media: 5.00 din 6 voturi

Acum 39 de ani, la Chisinau, printr-o incredibila intamplare, formatia bucuresteana „Mondial” ajungea sa sustina doua concerte. Evenimentul a cauzat tulburari in capitala micului stat sovietic si s-a intiparit pentru totdeauna in memoria celor care au avut sansa sa il urmareasca.
De cativa ani, muzica rock devenise varful de lance al miscarilor de rezistenta fata de multitudinea de tensiuni din societatile acelor vremuri.
In vest, America se ingloda tot mai tare in blestematul conflict din Vietnam, situatie soldata cu o activizare extrema a protestelor pacifiste.
In est, Uniunea Sovietica elimina orice ramasita de liberalism a perioadei dezghetului hrusciovist. Ca niciodata in istorie, lumea era impartita in doua.
La Chisinau, viata politica era dominata de personalitatea Prim Secretarului Partidului Comunist moldovenesc, Ivan Ivanovici Bodiul.
Cei douazeci de ani cat acesta s-a aflat in post au fost caracterizati printr-o acerba lupta cu tot ce insemna romanesc in Basarabia.
Alexandru Cazacu – chitaristul formatiei “Noroc”, a fost prezent la concertul “Mondial” in 1970, tot el a si inregistrat concertul.
„Era totul interzis. Trebuia sa canti doar ceea ce dicta ideologia. Comunismul”, isi aminteste Alexandru Cazacu, chitaristul legendarei formatii chisinauiene „Noroc”.
„Trebuie sa canti ca viata in colhoz e buna si trebuie sa lucram si sa lucram si sa lucram. Si cu marsuri, cu care nu armonizeaza muzica de estrada. Cum sa canti marsuri la chitara?…”
„Radio Bucuresti, Radio Iasi. Prutul este Prutul, dar undele de radio patrund. Iasul il auzeam si in Siberia. Am avut un aparat de radio Grundig cu care auzeam Iasul tocmai in Irkutsk, va imaginati?”, ma intreaba Alexandru Cazacu.
„Mondialul il auzeam numai la radio, practic in fiecare zi. Sa canti muzica pe versuri de Eminescu, Alecsandri era interzis, asa era ideologia. Mondial canta Toparceanu, Eminescu, la noi era alta situatie, absolut. Zi de zi, toate hiturile erau cantate si erau ca fratii nostri. Macar ca era Prutul, dar, ma rog…”, imi mai spune chitaristul formatiei „Noroc”Alexandru Cazacu.
„Inainte de 70 a incercat ARIA, care era Agentia Romana de Impresariat Artistic, cum era Goskontertul la rusi, a incercat sa faca cu noi un turneu in Bulgaria si Iugoslavia”, spune Dragos Vasiliu, chitara armonie, formatia „Mondial”.
„Nu s-a putut, nu au iesit vizele la marea majoritate pentru ca din Bulgaria, o zi pe saptamana se trecea in Turcia, era perioada aceea de destindere 69-70 si din Iugoslavia bineinteles in Italia. Si atunci am reusit sa perfectam acest turneu de o luna si jumatate in Uniunea Sovietica, inceput cu mare drag si cu mare emotie din Chisinau”, isi aminteste Dragos Vasiliu.
“Venim noaptea spre dimineata la Filarmonica si vedem un afis straniu. E scris in limba rusa “Mondiali”, scris cu semnul moale. Asta a fost prima formatie care a venit din Romania, formatie de pop rock. Lumea nu putea crede ca o asemenea formatie va putea vazuta live la Teatrul Verde. Asta era o enigma. La noi asta a fost ca un vis”, imi spune Alexandru Cazacu.
Enigma avea doua posibile explicatii, una de ordin economic – Moldova era aproape de Romania si deci era mai ieftin ca turneul “Mondialului” prin URSS sa inceapa de la Chisinau.
O alta explicatie ar putea zace in faptul ca organizatorii de la Moscova nu prea se pricepeau la nuantele relatiei Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca – Romania.
O scapare birocratica privita ca o gura de aer proaspat de miile de spectatori veniti la concert.
„Au fost doua spectacole in Chisinau senzationale. Noi nu ne-am asteptat. Eram si noi obisnuiti cu public sa cante toata sala, sa stie cuvintele. Dar una erau cateva sute in curtea caminului 303 sau chiar si 3000 la Sala Palatului si alta era aicea in Teatrul Vrede, care avea vreo 7000 de locuri si au intrat cred ca peste 10.000 de oameni. Pentru ca la un moment dat erau in picioare, pe interval pentru ca nu se mai vedea nimic”, spune Dragos Vasiliu.
O saptamana am stat cu lacrimi in ochi tot timpul. Toata lumea era cu radiourile pe posturile romanesti. Stiau bucatile. Dupa primavara lui 69 se transmiteau si la radio bucatile noastre.
„Poporul asta a avut un spirit frumos, sufletesc, al neamului. Erau placate scrise „Traiasca Mondial, Traiasca Romania. Patrie. Unire”. Si cred eu ca aceasta a fost prima Mare Adunare a Neamului nostru. Nu in Piata Marii adunari, ci chiar acolo a fost in 1970. La toata adunarea aceasta la spectacol nu era un loc liber. Si fiecare al zecelea, cred, era sau militian, sau kaghebist imbracat in civil”, imi spune Alexandru Cazacu.
„A fost primul spectacol acolo, au vrut sa ne conduca cu torte, s-a scandat „Fratilor”, am vazut primele afise cu grafie latine. Noi mai cantam Beatles, diverse, Stones, cutare. „Fratilor, ziceti-le pe alea romanesti, cu primavara, cu vantul”. Cum sa va spun, o saptamana am stat cu lacrimi in ochi tot timpul. Toata lumea era cu radiourile pe posturile romanesti. Stiau bucatile. Dupa primavara lui 69 se transmiteau si la radio bucatile noastre”, imi spune Dragos Vasiliu. Formatia Mondial a fost compusa initial din Filip Merca, Dragos Vasiliu (chitara), Dan Panaitescu (chitara solo), Florin Dumitru (tobe), Gabi Dragan si Mihai Constantinescu (solisti vocali)
„Lumea toata vine in scena, cu ovatii. Ultima piesa s-a cantat de vreo patru ori la bis. Eu vorbesc de „Primavara”. Asta este ultima piesa si noi ne retragem si ne revedem maine la spectacol. Asta era pe 31 iulie. S-a inchis cortina de patru ori, ei de partu ori ies in scena si vor sa plece. Baietii nu au reusit sa urce in autocar. Lumea s-a culcat sub roti ca sa nu plece autocarul. Militia, calare pe cai, ucideau cu bastoanele in spectatori. Insangerati, caliciti, oameni”, isi aminteste Alexandru Cazacu.
Situatia iesise de sub control. Chiar efectivele fabuloase de politisti nu reuseausa linisteasca multimea.
Autoritatile decid sa cazeze formatia in afara orasului. La un motel aflat la circa 8 kilometri in afara Chisinaului. A doua zi, insa, urma sa mai aiba loc un concert.
„A doua zi a fost si mai strasnic, nu pot descrie. Nu mai vorbesc de placatele scrise. „Mondial. Romania. Patria Mama. Unire” si asa mai departe. Trezirea neamului basarabean”, imi spune Alexandru Cazacu.
Prima zi a fost cum a mai fost, dar a doua zi a fost incredibil. Sareau peste gard si cum a sarit gardul erau loviti cu bastonul in cap de militieni. Copacii erau plini-plini cu spectatori.Alexandru Cazacu
„Era un batalion de militie cu bastoane si calare. Prima zi a fost cum a mai fost, dar a doua zi a fost incredibil. Sareau peste gard si cum a sarit gardul erau loviti cu bastonul in cap de militieni. Copacii erau plini-plini cu spectatori”, isi aminteste chitaristul formatiei “Noroc”.
„Plus ca a doua seara nu mai plecau. Se scanda, se striga, s-au facut bisuri, flori. Si incet-incet a trebuit sa vina politia cu caii si incet-incet sa scoata multimea din teatrul verde. Si pe urma am plecat la Tiraspol, Balti. Dupa saptamana asta care a fost in Moldova, o serie de orase mari au fost scoase. Nu Moscova, nu Leningrad, nimica. Iti dau un exemplu, am stat doua saptamani la Moscova, cazati senzational fara sa dam nici un spectacol”, spune Dragos Vasiliu, chitara armonie, formatia „Mondial”.
„Multi au suferit dupa spectacol. Persecutati, interogati, scosi din functii. Nu si-au pierdut sufletul, aceiasi au ramas. Martorii au dovezi cati ani de puscarie au facut, pentru ca au tinut o pancarta in maini. Au suferit oamenii pentru ca au fost spectatori la Mondial”, spune Alexandru Cazacu.
„Dupa aia am aflat si noi, ca noi nu am avut de suferit. Am fost intrebati si noi ca orice ansamblu, trupa care vine din strainatate, nu am avut noi mare lucru de declarat. Insa acolo am inteles ca au fost mai multe probleme. Noi practic nu stiam mare lucru pentru ca am plecat de acolo la Odesa, trei-patru saptamani. Pe urma cand am inceput sa aflam de la Sandu Cazacu si de la ceilalti, chiar si pe urma in tara, ca in tara s-a stiut. Ce-ati facut voi acolo? Ce-am facut, domnule, am cantat!”, isi aminteste spune Dragos Vasiliu.
Ce-ati facut voi acolo? Ce-am facut, domnule, am cantat!-Dragos Vasiliu
Au urmat anii teribili ai izolarii tot mai crancene a Romaniei de restul lumii. La Chisinau, formatia „Noroc” a fost desfiintata printr-un ordin personal al prim-secretarului Partidului Comunist moldovenesc Ivan Ivanovici Bodiul.
Membrii formatiei au plecat sa cante prin Siberia.
Sistemul sovetic s-a razbunat cu o cruzime teribila pe cei care au indraznit sa se bucure la concert.
Un concert sustinut de cativa tineri de douazeci si ceva de ani si un poet bucurestean, fost director al teatrului National din Chisinau si autor al unei poezii despre despre batranul caine Grivei ramas fara dinti, primavara si un pui de musca, iesit la soare sa-si usuce labele.
Sursa: http://www.romanism.net/

  postat de corinabr in 2010-01-09 17:54 | Moldova & Romania | Trackback 0 comentarii

Vrem TVR Chişinău!
     media: 5.00 din 3 voturi

Grupul de iniţiativă al campaniei de petiţionare “Vrem TVR Chişinău!” colecteză semnături pentru petiţia cu acelaşi nume, la Bucureşti şi Chişinău, în perioada 30 noiembrie - 1 decembrie 2009.
Grupul de iniţiativă al campaniei de petiţionare “Vrem TVR Chişinau!” au lansat la 19 noiembrie o petiţie online prin care solicitau conducerii TVR şi autorităţilor de la Bucureşti şi Chişinău deschiderea unui studio teritorial al TVR la Chişinău. După câteva zile accesul la petiţia online a fost blocat. De aceea, grupul de iniţiativă a decis să colecteze semnături fizice pentru petiţia”Vrem TVR Chişinău!”. Colectarea semnăturilor va avea loc la Bucureşti şi Chişinău.
Scopul acestei campanii este de a atrage atenţia conducerii TVR, conducerii de la Bucureşti şi Chişinău, dar şi a opiniei publice din cele două state, în vederea luării tuturor măsurilor necesare pentru ca la Chişinău să fie deschis cât mai curând un studio teritorial al TVR.
Deschiderea acestui studio la Chişinău este absolut necesară pentru a oferi locuitorilor Moldovei informaţii obiective şi de calitate, precum şi ieşirea de sub influenţa post-sovietică în care se găseşte RM. De asemenea, TVR Chişinău ar contribui decisiv la schimbarea percepţiilor negative pe care anumiţi basarabeni le mai au despre România, datorită propagandei anti-româneşti de pe timpul URSS-ului şi a Partidul Comunist din Republica Moldova.
Toţi susţinătorii acestei campanii sunt invitaţi să vină şi să semneze petiţia la:
♦ Bucureşti, 30 noiembrie, cu ocazia lansării CD-ului “Uniţi sub Tricolor”, în Club B52, ora 21.00, strada Popa Tatu, nr.4, persoana de contact Angela Grămadă, tel. 0748407808.
sau la:
♦ Chişinău, 1 decembrie, cu ocazia Sărbătorii Marii Uniri, la ora 15.00 în faţa Universităţii “Ion Creanga” (Kenfort), persoana de contact Sorin Becciu, tel: 069726403.
Sursa: Blogul Angelei Grămadă

  postat de corinabr in 2009-11-30 06:37 | Moldova & Romania | Trackback 0 comentarii

Inca odata despre dragostea "frateasca"!
     media: 5.00 din 3 voturi

NR Cu durere in suflet am citit articolul mult respectatului Nicolae Dabija! Nu m-am putut abtine sa nu expun aici articoul Domniei sale in primul rind ca a expus problema relatiior dintre tarie noastre exact cum le vad si eu, numai mult mai bine si mai profund, pentru ce pot numai sa mai zic: JOS PALARIA Maestre!
Oglinzi bolnave
Nu poţi iubi o ţară ca România dacă te informezi despre ea doar din publicaţia “Moldova suverană” (publicaţie care era mai suverană când Moldova era comunistă, şi e mai comunistă de când Moldova e suverană). Aşa cum nu poţi iubi Basarabia dacă citeşti numai ceea ce afirmă despre ea comentatori de presă din Ţară ca M. Dinescu, V. Roncea, C. T. Popescu, I. Cristoiu.Ei sunt de acord că suntem aceiaşi, cu deosebirea că noi, basarabenii, am avea o vină: că ne-am născut de partea greşită a gardului. Dacă nu ne-am fi născut cu acest păcat, care nu ni se mai iartă, am fi meritat tot respectul lor, al celora cu destin corect, aşa însă… suntem comunişti, filoruşi, provinciali, paşoptişti… Asta chiar şi după ce nu mai avem guvernanţi cu seceră şi ciocan la chipiu.Parcă cei din Ţară n-au stat cu botul pe labe din 1944 şi până în 1989, gudurându-se pe lângă ruşi şi comunism… Când s-au trezit în decembrie 1989, noi eram de mult treji. Nenorocul nostru a fost că Kremlinul era ceva mai aproape de noi decât de ei. Aşa se explică faptul că, înainte de Revoluţia Română, atunci când noi strigam la mitingurile noastre din zeci de mii de piepturi: “Unire!!!”, ei se prefăceau că nu ne aud, că nu ne ştiu. În iunie 1989, ne aflam în România la manifestările dedicate centenarului de la moartea lui M. Eminescu, când scriitorul Marcel Mureşan a venit la hotelul “Arcaşul” din Suceava, ca să ne atenţioneze, pe mine şi pe Grigore Vieru, cu câteva şoapte strecurate la ureche, să fim atenţi ce spunem, ce toasturi rostim, ce comentăm etc., pentru că l-a rugat un prieten de-al său, care era şef al Securităţii judeţene, să ne preîntâmpine că are ordin să urmărească fiecare pas al nostru, să imprime, să noteze fiece cuvânt pe care-l vom rosti, tot ce vom face, ca să trimită acest raport sus de tot…Erau prezenţi la manifestare delegaţi din 56 de ţări, dar numai noi (care în Basarabia ne “sacrificam” parcă pentru “ideal şi Ţară”) eram cei monitorizaţi.Abia mai târziu, când i-am povestit întâmplarea lui Ion Borşevici, acesta mi-a zis: − Nu ştiaţi că până la 1989 existau contracte de colaborare între Securităţile României şi URSS: cu obligativitatea ca Securitatea românească să raporteze despre tot ce afirmau subversiv despre URSS cetăţenii sovietici (în fond, basarabeni) ajunşi în România (aşa se explică scrisoarea şefului Securităţii româneşti, I. Stănescu, către I. Andropov, şef al KGB-ului sovietic, de la începutul anilor ’70, o pâră criminală, care a făcut ca A. Usatiuc, Gh. Ghimpu, A. Şoltoianu, V. Graur să fie condamnaţi la ani grei de Siberie), iar securitatea sovietică – să-i monitorizeze pe românii care călătoreau în URSS?Când la restaurantul din curtea Uniunii Scriitorilor am spus că venim de la Chişinău, poetul M., azi mare “disident”, ne-a tăiat-o franc atunci:− Domnilor, pe mine politica nu mă interesează. Mai bine vă citesc un poem…Şi alţi cutezători de azi îşi aveau pe atunci urechile astupate.După ’90, când nouă ne era dor de România, ei au început să o înjure şi să ne înjure: cum se poate ăstora să le fie dor de ceva de care noi ne-am lehămetit?!Scriitorul Dorin Spineanu la începutul anilor ’90 ne apostrofa într-o publicaţie din Iaşi: “Basarabenii mai întâi ar trebui să înveţe să vorbească corect limba română, şi-abia după aceea să dorească Unire”.Nu e singurul român care crede că nu suntem meritoşi (precum el sau precum ei) de a locui şi vieţui în ţara lor, care a fost odinioară şi-a noastră. Afirm aici cu tristeţe un lucru: mă simt străin în Basarabia, căreia i-am dedicat toată energia şi anii cei mai buni, aici unde toţi veniţii se simt ca acasă, dar şi în România, ale cărei interese le-am servit de o viaţă, încă în anii studenţiei, când am fost exclus din facultate pentru “proromânism”, iar ulterior − şi cu toate cărţile mele, cu editorialele de informaţie şi educaţie patriotică şi naţională pe care le scriu neîntrerupt de 23 de ani, cu tot ce a însemnat şi mai înseamnă “Literatura şi arta”, cu toate activităţile mele legate de FDRM etc., şi asta fără să mi-o ceară nimeni sau să vreau să mi-o recunoască cineva. Am făcut-o sincer, pentru că aşa am crezut. Iar ca mine sunt mii. După 1989, când am regăsit Ţara, m-am bucurat. Acum am sentimentul că atunci am dat de o uşă, care a mai rămas închisă. De-o viaţă am visat să cadă graniţa de pe Prut, depunând eforturi ca acest vis să devină realitate. Ştiu că n-au existat soluţii raţionale, aşa cel puţin afirmau la unison oamenii politici din România şi Republica Moldova, ca să putem da la o parte sârma ghimpată dintre noi, dar eu şi alţii ca mine tocmai pentru asta am fost tracasaţi în permanenţă, pentru că încercaserăm să le raţionalizăm. Conducătorii de la Chişinău ne-au învinuit mereu că le-am submina “statalitatea”.Dar nici cei de la Bucureşti n-au fost prea încântaţi de “visătorii de la Chişinău” (citeşte: oameni fără simţul realului în politică), care vedeau România ca pe o “ţară a tuturor românilor”.Mă bucur că domnul Traian Băsescu l-a apreciat înalt pe Grigore Vieru, decorându-l pe Marele Poet român cu cea mai înaltă distincţie: Ordinul “Steaua României” în grad de cruce, post-mortem. Dar nu de ea avea nevoie Vieru. Acesta îşi dorise, atunci când mai era viu, o audienţă la Preşedintele României. Timp de patru ani de zile n-a mai reuşit să ajungă la el. Aflase şi diaspora românească de acest lucru. Atunci când Preşedintele României a avut o întrevedere cu George Bush, un membru al diasporei româneşti din Washington i-a expus acestuia rugămintea lui Vieru. Neculai Popa, pe atunci secretar general al Congresului Mondial Român, avea să-i trimită lui Andrei Vartic următorul mesaj: “Domnule Vartic, Reţineţi acea scrisoare prin care îi cereaţi domnului Creangă ca la întâlnirea cu Băsescu să-i vorbesc de faptul că o delegaţie de “basarabeni de frunte” doresc să aibă o întâlnire cu el şi sunt opriţi la poartă?Ei bine, aşa am făcut, a rămas surprins când i-am relatat de faptul că li se neagă accesul şi de la o vreme încoace sunt marginalizaţi. Surprins de toate acestea ca de necrezut, a acceptat supoziţia mea ca un posibil sabotaj şi, uitându-se lung la mine, a spus: “Vieru şi Dabija au oricând acces la mine”. Şi-apoi în taină mi-a şoptit că de acum încolo, atunci când vor să-l întâlnească, să vorbească în prealabil cu MEDAR, amintindu-i de discuţia de la Washington.Misiune îndeplinită, Neculai Popa”. Dar contactele noastre telefonice cu Sergiu Medar n-au avut niciun rezultat: domnul general nu a mai găsit cele cinci minute în agenda încărcată a Preşedintelui României ca să-i putem vorbi.Iar Vieru nu voia nimic pentru sine. Şi el, şi intelectualii basarabeni voiau doar ca Preşedintele român, pe care-l considerau şi Preşedintele lor, mai al lor decât Voronin, să le strângă mâna şi să le dea de înţeles: “Faceţi bine ceea ce faceţi”. Atât. În rest … „Să trăiţi bine!” “Noi nu suntem săraci de avere, ci săraci de mângâiere”, cum zicea şi Poetul.Vieru nu avea nevoie decât de o încurajare în bătălia lui pentru… România. Dar, se vede, politica o fi având alte raţiuni. Un om politic bucureştean îmi zicea în 1998: “Oare nu-i mai bine aşa: să avem două voturi la ONU, două voturi la OSCE, două voturi la SEMN?”Chit că cel de-al doilea vot, oferit de R. Moldova, devenise ulterior al Federaţiei Ruse. Desigur, ca orice ţară suverană croită din teritoriile altei ţări suverane, şi Basarabia are complexele ei. Dar provincialismul ei este unul impus, mai întâi de URSS, iar acum şi de cercurile elitiste bucureştene. România lasă impresia că i-am plăcea mai puţin ca români şi mai mult ca ruşi, sau ca o naţiune română “cu accent rusesc”. Aşa îi suntem mai interesanţi. Ea ca şi cum aşteaptă de la noi mai degrabă un cu totul alt mesaj naţional, desprins din teze moldoveniste sau sovietice.În vara acestui an, în toiul alegerilor noastre parlamentare, capitala României a fost inundată de afişele unei expoziţii de pictură basarabeană, organizată cu sprijinul Muzeului de Artă din Chişinău şi Galeria Artmark din capitala Română, al cărei titlu era – parcă sugerat de Voronin – “Bessarabia maia”. (Nu e vorba de tribul Maya din Yucatanul mexican, ci de pronumele posesiv mea, tradus în ruseşte, ca să înţeleagă şi bucureştenii.)Mi s-a spus la Galerie că el, titlul, ar veni în contextul “unei concordii” dintre cele două spaţii româneşti, din care unul (Bucureşti), după cum se vede, preferă să vorbească ruseşte. De cine e reprezentată Basarabia?! De Miliţa Pătraşcu, Nina Arbore, Anatol Vulpe, Augustin Baillayre ş.a., care din motiv că “Basarabia mea” devenise “Bessarabia moia”, se refugiaseră după 1940 la Bucureşti. (Până şi un artist plastic ca Mihai Grecu a fost trecut la cei evadaţi în Bucureşti, chiar dacă acesta s-a născut, a creat şi a murit în Basarabia noastră.)La Bucureşti am auzit nu o dată afirmându-se că accentul rusesc nu ne mutilează fiinţa spirituală, ci, dimpotrivă, ne îmbogăţeşte. Ca şi “dicţionarele lui Stati”. Sau înjurăturile lui Voronin. Cred că exagerările vin dintr-o necunoaştere a realităţilor, care îi face pe unii exegeţi, dar şi politicieni, să trateze în continuare Basarabia mai degrabă ca pe o ţară rusească, chiar dacă are peste 80% de români. Artiştii autentici, cultivatori de valori româneşti, de la Maria Bieşu la Eugen Doga, de la Mihai Munteanu la Natalia Barbu, de la Anatol Chiriac la Tudor Chiriac, n-au căutare şi par a nu prea plăcea la Bucureşti. Acolo plac ţâfnele imperiale ale unei Anna Lesko, cu un repertoriu în care Basarabia “maia” se prezintă cu “balalaika maia”, cu “Boje moi!”, cu refrene gen: “Russkaia” şi “Koneţ”, care sunt cultivate de toate posturile de televiziune de pe malul Dâmboviţei; primitivismele lui Pavel Stratan, care – după ce România l-a scos din anonimat şi i-a editat discuri de platină – a mers din sat în sat la actualele alegeri pentru bani ceva mai mărunţi, ca să îndemne cu celebrul lui “Eu beu, eu beu…” lumea turmentată de sărăcie să voteze pentru partidul antiromânesc şi anticreştinesc al comuniştilor (păcat de Cleopatra, o copilă cu adevărat genială, că tăticul a târât-o şi pe ea pe la câteva concerte!”); vulgarismele lui Roman Iagupov de la “Zbod şi Zdub” etc.Aceste valori crede Ţara, că ne reprezintă cu adevărat şi le promovează, ca şi cum ar promova suferinţa şi dorul nostru, care au ajuns să nu mai însemne chiar nimic în ochii Ei.Bucureştiul s-a mai umplut cu baruri comuniste (cu seceri şi ciocane, cu bărbile lui Marx şi Che Guevara) şi ruseşti (“Moskva” ş.a.), care sunt frecventate doar de basarabeni, cei mai mulţi dintre ei – studenţi, care numai cu dragoste de România nu se contaminează aici, bând votcă rusească şi coniac “Kvint” adus din Tiraspol, pentru că ruşi capitala României nu prea are şi-apoi aceştia preferă cu totul şi cu totul alte localuri.Şi dacă Nietzsche afirmase că, pentru a fi fericit, trebuie să ştii să uiţi, iată o Ţară-Mamă aproape fericită: ea aproape că a uitat de noi, adoptând în schimb o cultură-surogat pe care o crede că ar reprezenta bucata ei de suflet care i s-a răpit acum şase decenii şi în care ea se priveşte ca într-o oglindă bolnavă, fără să se mai recunoască.
Nicolae DABIJA

  postat de corinabr in 2009-11-04 19:00 | Moldova & Romania | Trackback 0 comentarii

Redobindirea cetateniei - la sfintu asteapta?
     media: 5.00 din 6 voturi

«Groparul romanilor de pretutindeni » nu se dezminte si in amendamentele trimise la Ordonanta de Urgenta nr, 36/2009 pentru modificarea si completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991, de ministerul pe care il conduce, adica Ministerul de Externe, Cristian Diaconescu propunand ca la sediul misiunilor diplomatice ori oficiilor consulare competente ale Romaniei, cererile de cetatenie sa fie «in limita capacitatii functionale a acestora, de a efectua operatiuni administrative, stabilita prin ordin al ministrului afacerilor externe...»
Cu alte cuvinte atunci cand «Nuica 2» nu are chef sa primeasca pe bietii basarabeni, care stau cu zilelele la cozi pentru a primi un drept al lor pe care li l-au luat Hitler si cu Stalin, sa se prevaleze de « limita capacitatii functionale » si sa-si bea cafeaua linistit sau sa mai traga o partida de sex. Imbecilitatea institutionala care poate genera o asemenea prevedere este egalata doar de interesul major al agenturii rusesti din Romania de a limita accesul romanilor babasarabeni la cetatenia romana.
De unde vine acest demers tocmai acum cand la Chisinau regimul pro-rus a cazut? Ei bine tocmai de la Ministerul de Externe ale carui resorturi subterane care-i conduc destinele, si-i numesc conducatorii, ar trebui sa apere interesele nationale romanesti. Nu rusesti. Le apara sau le tradeaza? Aceasta este o intrebare la care CSAT-ul ar trebui sa raspunda. (Romanian Global News)

  postat de corinabr in 2009-09-04 18:09 | Moldova & Romania | Trackback 1 comentarii

Pentru Ion Ungureanu teatrul e “o religie, un templu”
     media: 5.00 din 6 voturi

Regizorul Ion Ungureanu a refuzat pe 31 august, în cadrul şedinţei festive consacrate sărbătorii naţionale „Limba noastră” de la Academia de Ştiinţe a R. Moldova, să primească însemnele de Doctor Honoris Causa.
Spre surprinderea publicului şi a conducerii AŞM, ex-ministrul Culturii Ion Ungureanu şi-a scos tichia şi mantia şi le-a pus pe unul dintre fotoliile din Sala Azurie a Academiei. El a menţionat că păstrează doar diploma care confirmă că i-a fost acordat acest titlu onorific.„Sunt regizor de teatru şi om de teatru şi în momentul când îmbrac o haină, eu devin altcineva, eu devin personaj. Vreţi dvs. să aveţi de-a face cu un personaj sau cu Ion Ungureanu cel care a citit Declaraţia de Independenţă la Marea Adunare Naţională? Nu vreau să devin personaj”, a declarat regizorul şi actorul Ion Ungureanu.„Maestre, este un însemn simbolic”, i-a spus contrariat Academicianul Gheorghe Duca, iar Ion Ungureanu i-a răspuns: „Ştiu, dar eu nu mă joc cu simbolurile. Şi de aceea, mulţumindu-vă, vă îndemn să păstraţi în Muzeul Academiei aceste însemne de onoare, diploma o iau, pentru că aici e vorba de cuvânt”.
“În aşa-zisa democraţie a noastră e un fel de teatru al absurdului”
Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al AŞM a aprobat pe 26 martie decizia de a-i acorda lui Ion Ungureanu titlul de Doctor Honoris Causa, iar în data de 7 mai la Academie a avut loc o şedinţă în cadrul căreia a fost anunţată această decizie, fără însă a-i fi acordate maestrului însemnele de Doctor Honoris Cusa.Pe 31 august, Ion Ungureanu a susţinut la Academie un discurs în faţa savanţilor, cu prilejul sărbătorii “Limba noastră”. Domnia sa a subliniat: „Vârful a tot ceea ce am făcut ca om de teatru în cariera mea a fost ziua de 27 august 1989, când am dat citire declaraţiei de suveranitate, unde am rostit solemn, cu 20 de ani în urmă: denumirea corectă a limbii noastre este limba română şi, deci, suntem, români. Entuziasmul celor adunaţi în piaţă, aprobarea unanimă a acestei declaraţii este fixată pe peliculă şi cum am spus, a fost ora de vârf a activităţii mele ca om de teatru. Propunerea ca să dau eu citire Declaraţiei de Independenţă la Marea Adunare Naţională din 27 august 1991 a venit din partea scriitorului Andrei Ţurcanu. Atunci noi am ieşit din URSS. După aceea, a urmat tentativa de instaurare a URSS la Moscova şi n-a reuşit. Elţin a tras cu tunurile în comunişti atunci. Iar la noi, după conflagraţia militară impusă de la Nistru, a fost adoptată o altă tactică – a fost votată, în 1994, o Constituţie care încalcă şi ignoră deciziile Marilor Adunări Naţionale. Imnul „Deşteaptă-te, române” a fost anulat, deşi el nu e un imn al României sau numai al României, el este imnul tuturor românilor, pentru că acesta a fost imnul istoric, revoluţionar de deşteptare a tuturor românilor, un lucru care face cinste unui neam. A fost anulat imnul, să nu se deştepte poporul ăsta din somnul de moarte. A fost un prim gest dramatic în istoria neamului nostru. A fost anulată denumirea corectă a limbii şi a apărut denumirea din Constituţie – limba moldovenească. Acum, în aşa-zisa democraţie, e un fel de teatru al absurdului. Savanţii spun adevărul ştinţific, iar politicienii nu ţin cont de el.”„Nu dramatizez, dar URSS e în noi, de aceea ne e atât de greu să scăpăm de el, pentru că este ca un cancer. Avem o sarcină uriaşă – suntem patria unde s-a scris poezia „Limba noastră” – este cel mai frumos imn despre limba română şi acest imn vine din Basarabia, deci, tot de aici trebuie să vină şi o revigorare naţională”, a mai declarat Ion Ungureanu, pentru care teatrul e “o religie, un templu” în care a slujit cu demnitate şi devotament.
Sursa:Jurnal.md

  postat de corinabr in 2009-09-04 17:44 | Moldova & Romania | Trackback 0 comentarii

PCRM înjură - poporul se bucura de schimbari
     media: 5.00 din 5 voturi

Şedinţa inaugurală de ieri a noului legislativ de la Chişinău nu a fost lipsită de incidente. Preşedintele moldovean în exerciţiu, Vladimir Voronin, a răbufnit în timpul dis cursului rostit de liderul PLDM, Vlad Filat, în care acesta critica modul în care comuniştii au guvernat ţara, proferând ameninţări şi injurii la adresa acestuia în limba rusă, potrivit deputaţilor din aproapierea şefului statului.
„Du-te la mama dracului! Tu ne ameninţi pe noi, băiete?”, ar fi strigat Voronin. „Lasă că ne clarificăm noi prin alte metode”, ar fi adăugat liderul comunist.
Preşedintele liberal-democrat a reacţionat ferm. „Filat nu este un fricos. Voronin trebuie să-şi asume consecinţele pentru aceste ameninţări. Să ajungi să ameninţi cu răfuiala fizică un deputat este prea de tot”, a declarat liderul PLDM.
Întoarcerea la Constituţie
Comuniştii au avertizat Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) că vor contesta legalitatea şedinţei inaugurale de ieri a Parlamentului de la Chişinău, după ce deputaţii celor patru partide democratice au continuat lucrările în lipsa colegilor de la PCRM. Aceştia din urmă au părăsit sala de şedinţe după ce propunerea lor de amânare a dezbaterilor parlamentare pentru data de 4 septembrie, până când comuniştii şi-ar fi constituit grupul parlamentar, a fost respinsă de liderii alianţei pro-europene.
„Conform Constituţiei, am anunţat pauză, pentru a ne constitui formaţiunea. Toate acestea, cum ar fi alegerea preşedintelui legislativului, pot fi votate doar după ce se constituie grupul nostru parlamentar. Iar faptul că AIE a demarat procedura de vot este o acţiune ilegală şi anticonstituţională”, a explicat deputatul comunist Vladimir Ţurcan, citat de „Jurnal de Chişinău”. Deputaţii AIE au decis, în absenţa comuniştilor, că viitoare şedinţă parlamentară va avea loc pe 2 septembrie.
Într-un interviu acordat, joi, ziarului „Timpul de dimineaţă”, deputatul comunist Mark Tkaciuk, fost consilier al lui Voronin, a recunoscut că trecerea în opoziţia este o opţiune mai atrăgătoare pentru comunişti decât perspectiva anticipatelor în 2010.
ÎMPĂRŢIREA FUNCŢIILOR
Filat va conduce guvernul, Lupu se pregăteşte pentru prezidenţiale
Deşi şi-a dorit funcţia de preşedinte al parlamentului, liderul liberal-democrat Vlad Filat a fost însărcinat, în cele din urmă, de Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) să formeze noul guvern. „Aşa a fost decizia şi ne-am conformat. Am decis să asigurăm oamenilor o guvernare democratică”, a declarat Filat ieri, pentru EVZ, subliniind că a pus interesul naţional înaintea ambiţiilor personale.
Tot ieri, AIE a anunţat că liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, va fi candidatul coaliţiei pro-europene pentru funcţia de preşedinte al ţării. Alianţa deţine 53 de mandate parlamentare şi mai are nevoie de încă 8 pentru a-l impune pe Lupu la preşedinţia Republicii Moldova.
„Nu” pentru NATO
Cele patru partide anticomuniste din Republica Moldova, care au câştigat alegerile legislative anticipate din iulie, se opun aderării fostei republici sovietice la NATO şi promovează un parteneriat cu Moscova, a declarat Marian Lupu în presa rusă, relatează AFP.
„Referitor la relaţiile cu Occidentul, cele patru partide se pronunţă pentru neutralitatea R. Moldova şi a statutului său în afara blocului” politico-militar, a declarat, pentru cotidianul „Kommersant”, Lupu, un fost lider al comuniştilor care s-a alăturat Partidului Democrat chiar înaintea alegerilor anticipate din iulie.
„Teza neaderării la NATO a fost susţinută de toţi partenerii şi am ajuns uşr la un acord în acest sens”, a continuat liderul democrat. „Dezvoltarea unui dialog cu Moscova este prioritatea numărul unu şi interesul nostru naţional”, apreciază Lupu, explicând că aceasta va permite rezolvarea conflictului din Transnistria.
Parteneri de dialog cu UE şi Rusia
Vlad Filat
•Preşedinte Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM) s-a născut pe 6 mai 1969, în satul Lăpuşna şi este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
•În urma alegerilor legislativelor din martie 2005, Vlad Filat a obţinut un mandat de parlamentar, candidând pe listele Blocului Moldova Democrată.
•După eşecul din 2007, când a obţinut doar 8,3% din voturi la alegerile pentru funcţia de primar general al Chişinăului, Filat a revenit în forţă în prim-planul vieţii politice anul acesta.
•Pro-european convins, el a contribuit decisiv la rezultatul foarte bun al PLDM la scrutinul de pe 29 iulie, formaţiunea pe care o conduce obţinând 18 mandate parlamentare.
Marian Lupu
•Liderul Partidului Democrat din Moldova (PDM) s-a născut pe 20 iunie 1966 şi a absolvit Facultatea de Economie şi Comerţ a Universităţii de Stat din Moldova.
•Marian Lupu a urmat studii postuniversitare la Moscova şi cursuri de specializare la Washington şi Geneva.
•Pe 6 martie 2005 este ales deputat în parlamentul de la Chişinău pe lista Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) şi, pe 24 martie, devine preşedinte al legislativului moldovean.
•Lupu le-a dat o grea lovitură comuniştilor în luna iunie a acestui an, când a părăsit PCRM şi a preluat conducerea PDM.
•Agreat la Bruxelles, Lupu este un politician abil şi echilibrat, care acordă o atenţie sporită şi relaţiei cu Moscova.

  postat de corinabr in 2009-08-29 06:14 | Moldova & Romania | Trackback 0 comentarii

Moldova - un nou inceput!
     media: 5.00 din 3 voturi

Retragerea comuniştilor de la prima şedinţă a parlamentului moldovean e doar un alt truc menit să amâne trecerea în opoziţie, spune noul preşedinte al legislativului de la Chişinău.
După o lună de negocierila sânge, noua putere de la Chişinău începe să prindă contur. Ieri, într-o primă şedinţă extrem de tensionată a noului parlament, liderul Partidului Liberal (PL), Mihai Ghimpu, a fost ales în funcţia de preşedinte al legislativului. Într-un interviu acordat EVZ, (Evenimentul zilei) Ghimpu vorbeşte despre trucurile comuniştilor şi despre priorităţile Alianţei pentru Integrare Europeană.
EVZ: Cum a decurs votul de astăzi (ieri - n.r.)?
Mihai Ghimpu: În mod legal. Am avut un mic incident la început: parlamentarii PCRM au părăsit şedinţa pentru că noi n-am fost de acord cu pauza până pe 4 septembrie, pe care au cerut-o. Am rămas noi, deputaţii din Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), şi am adoptat ordinea de zi.
EVZ:Comuniştii vor contesta votul la Curtea Constituţională. Au vreo şansă de reuşită?
Mihai Ghimpu:Din punct de vedere legal, n-au nicio şansă. Fiindcă legea cu privire la funcţionarea acestei instituţii spune clar că, în cazul în care este convocată şedinţa parlamentului, prima oară are loc constituirea legislativului şi apoi alegerea preşedintelui parlamentului şi a celorlalte structuri. Comuniştii au cerut o pauză de câteva zile pentru constituirea fracţiunii. A fost un truc politic nereuşit. Fracţiunea se poate constitui, după lege, în 10 zile, dar asta nu presupune ca parlamentul să nu activeze în această perioadă. Le-am cerut să respecte legea. Şi aşa preşedintele a convocat şedinţa în ultima zi prevăzută de lege. Suntem într-o criză şi nu avem timp să aşteptăm până ce le va veni pofta... E clar că a fost un boicot. Vladimir Voronin nu poate accepta faptul că a pierdut puterea, dar noi n-am fost delegaţi să împlinim pofta lui Voronin.
EVZ:Aţi anunţat partajarea pe funcţii între cele patru partide. Vlad Filat (liderul liberal-democrat - n.r.) spunea că decizia va fi făcută publică încă de acum o săptămână. Au intervenit probleme la negocieri?
Mihai Ghimpu:Nu puteau fi anunţate din timp, pentru că avem o luptă politică, avem un preşedinte care încalcă actuala Constituţie...
EVZ:Pentru funcţia de preşedinte va candida Marian Lupu. Au fost discuţii mai aprinse în legătură cu asta?
Mihai Ghimpu:Nu, am anunţat de altfel că funcţia de preşedinte al republicii revine Partidului Democrat, iar cea de prim-ministru - Partidului Liberal Democrat din Moldova.
EVZ:Ce se va întâmpla cu Alianţa „Moldova Noastră” (AMN)? Ce funcţie va primi?
Mihai Ghimpu:Nu va fi nicio problemă cu AMN. Noi ne asumăm toată guvernarea, nu doar ce ţine de aceste funcţii. AMN a dat dovadă de înţelepciune, de voinţă politică pentru formarea şi păstrarea acestei alianţe, nu sunt probleme aici. „Pentru septembrie şi octombrie nu sunt bani”.
EVZ:Care sunt primele lucruri care trebuie făcute?
Mihai Ghimpu:Formarea guvernului, pentru a începe negocierile cu Fondul Monetar Internaţional, astfel încât să obţinem o susţinere financiară. Pentru septembrie şi octombrie nu sunt bani. Şi aşa comuniştii au plătit pensiile şi salariile din împrumut. Problema-cheie rămâne depăşirea crizei. Şi, încetişor, să începem să dezvoltăm o economie. Şi, nu în ultimul rând, la următoarea şedinţă vom examina şi vom anula decizia de introducere a vizelor pentru cetăţenii români.
EVZ:Care sunt celelalte priorităţi pe plan extern?
Mihai Ghimpu:Vrem să facem să funcţioneze şi la noi valorile şi standardele europene. Să avem în primul rând o presă independentă, o justiţie independentă, o economie liberă, ca să putem atrage capital străin. Pe scurt, să ne mişcăm către ziua în care vom face parte din familia europeană.
BIOGRAFIE
A fondat în ’88 Frontul Democrat din Moldova
•s-a născut pe 19 noiembrie 1951, în comuna Coloniţa de lângă Chişinău;
•a absolvit Şcoala nr. 1 din Chişinău (actualul Liceu „Gheorghe Asachi”), apoi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Stat din Moldova;
•1978-1990: a activat ca jurist şi judecător în Chişinău;
•1988: a fondat mişcarea democratică Frontul Popular din Moldova, în cadrul căreia a fost apoi membru al biroului executiv;
•1990-1998: a fost deputat şi vicepreşedinte al comisiei juridice;
•1993-1998: secretar executiv şi vicepreşedinte al Congresului intelectualităţii;
•1998-prezent: şeful biroului de avocaţi „Credo”;
•1998-prezent: preşedintele PL;
•2007-prezent: consilier PL în Consiliul Municipal Chişinău;
•2007-2008: preşedintele Consiliului Municipal Chişinău.

  postat de corinabr in 2009-08-29 06:06 | Moldova & Romania | Trackback 0 comentarii

pagina urmatoare >>


   
 
 
Powered by www.ablog.ro